Dacă își începe drumeția la Bazna și o ia către Mediaș, drumețul are parte de drumuri prelungi prin pădure, pe coline, coaste, poienițe, sate lungi ce se traversează pe asfalt. Înainte de a ieși din localitate, la ultimele case, drumeții vor putea să își umple sticlele de apă de la localnici. La doi kilometri de centrul satului, se intră în pădure, unde drumul șerpuiește până în vârful dealului împădurit, într-un luminiș fermecător. Se iese din pădure printre tufe de păducel, copaci tineri și desiș.
Mai departe, călătorul va întâlni în drumul său fântâni, cărări de căruțe, drumuri pietruite. Unul dintre drumurile pietruite duce la Târnava, mică așezare ce devine, pe zi ce trece, mai gospodară și mai cochetă. Din curțile ordonate, din casele îngrijite, vei primi fără îndoială o vorbă bună, dar mai ales oferta de a culege mere din merii din fața caselor. De treci păduricea de salcâm, câmpurile cu lucernă și porumb, vei traversa, pe drumul de asfalt, localitatea Târnăvioara, vei trece apoi calea ferată și vei ajunge la Copșa Mică. În trecut, în perioada comunistă, acest oraș avea o faimă negativă în întreaga lume, pentru poluarea cu negru de fum generată de cele doua fabrici din zonă, CARBOSIN, închisă în 1993, și SIMETRA, închisă și ea treptat, în ciuda opoziției localnicilor care se temeau de șomaj. Dar, Copșa Mică era cunoscută și pentru că era, mai este încă, un important nod de cale ferată. Astăzi, Copșa Mică încearcă să se reinventeze, să construiască noi imobile, să amenajeze spații verzi pentru a șterge amintirea negrului de fum cândva omniprezent. La Copșa Mică se pot vizita Biserica evanghelică maghiară, Biserica romano-catolică și Monumentul Eroilor Români din al Doilea Război Mondial, un obelisc elegant, ridicat în 1952, în apropierea Primăriei orașului.
La patru kilometri de Copșa Mică, descoperim satul Axente Sever care se numea inițial Frâua și care a fost rebotezat astfel 1931, în cinstea revoluționarului pașoptist Ioan Axente Sever. Este satul în care putem admira o altă bijuterie a artei medievale din Transilvania, biserica construită în primii ani ai secolului XIV în stil gotic transilvan, care urma să fie fortificată mai târziu, mărturie a unei culturi și civilizații temeinice, civilizatoare.
Bisericii i-au fost adăugate, ulterior, cămările de provizii și drumul de strajă de deasupra acestora. Biserica nu a servit doar ca lăcaș de cult, ci și ca adăpost în timpul invaziilor, și ca depozit pentru cereale şi carne. Și la Axente Sever exista un Turn al Slăninilor unde fiecare familie își depozita slănina. Pentru a nu fi confundate, familiile își marcau bucățile de slănină. În urma unor recente renovări, fostele cămări de depozitare au fost transformate într-un „Muzeu cetate”. Prin intermediul machetelor, hărților și a diverselor exponate, muzeul dezvăluie uimitoare povești legate de viața coloniștilor sași. Alături de muzeu au fost amenajate și camere pentru primirea oaspeților, o ocazie deosebită de a petrece o noapte chiar în fostele cămări unde, în urmă cu patru secole, sașii se adăposteau de atacurile turcilor.
MEDIAȘ
La doar 14 kilometri de Basna, se află orașul Mediaș, unul dintre cele șapte cetăți medievale săsești, orașele-cetate ale Transilvaniei.
Ca să mergi de la Bazna la Mediaş, există două variante: una pe asfalt, pe drumul principal de legătură, şi a doua, mult mai interesantă și bine cunoscută, peste Dealul Baznei, un drum de off-road, marcat cu o dungă albă. În Mediaș, traseul continuă pe digul de pe Târnava Mare și ajunge exact în centrul istoric ce merită vizitat pe îndelete.
Cetatea Mediaș a fost atestată documentar în 1267 și consolidată între secolele XV-XVII. Este un oraș săsesc, cunoscut și sub numele de „Cetatea Soarelui”. Se numește așa pentru că foarte multe elemente arhitecturale, sau chiar cultural-istorice în sensul mai larg, stau sub semnul soarelui. Porțile solare, impresionantele profile ce se adăpostesc sub arcade par menite să aducă în căminele localnicilor lumina și căldura soarelui, odată cu simbolul rațiunii și al armoniei, al purității și al iluminării. Sub semnul luminii stau și unele reprezentări din tavanele locuințelor cu raze ce se prelungesc răsfirându-se în ferestre. Cultul pentru soare și lumină este așadar prezent la tot pasul în orașul Mediaș, ceea ce face ca numele de Cetate a Luminii să aibă un înțeles deplin.
Există voci care susțin posibilitatea ca Cetatea Mediașului să fi fost construită de francmasoni. Dacă întorci harta Mediașului cu susul în jos, se poate observa că cetatea are formă de craniu uman, element totemic ce se regăsește în inventarul masonic. Parcurgând cetatea întâmpini la tot pasul simboluri francmasonice: coloane, trandafiri, rosa-crucieni, octogoane, ochi încadrați în piramide, ciocan, compas și echer, crisalida, iedera, macul. Unele străzi ce șerpuiesc prin cetate se suprapun peste liniile pașilor pe care francmasonii le urmau în ritualurile lor.
Mănăstirea francmasonilor este, de altfel, unul dintre obiectivele turistice ale Mediașului. Ea a fost construită în partea a doua a secolului al XV-lea, în stil gotic, dar are multe elemente baroce adăugate de-a lungul timpului. În cadrul complexului franciscan a fost mutat spitalul târgului, iar biserica a fost anexata spitalului. Romano catolicii au redobândit complexul mai târziu, în 1721, odată cu stăpânirea habsburgică. Se presupune că în vremurile demult apuse mănăstirea franciscanilor a fost transformată în grajd.
Imaginea burgului este învăluită de mister, multe alte legende îi sporesc misterul și farmecul.
Se pare că sub cetate ar exista un labirint de tuneluri. Bătrânii au auzit cândva povestea și au transmis-o copiilor lor.
Cum oamenii din vechile timpuri prețuiau vinul alb, iar printre ei erau și Cavalerii Mediașului. În semn de mare cinste, au venerat această bogăție cerând breslei aurarilor să șlefuiască 3 generoși struguri din aur. Doar ochii norocoșilor îi putea zări, la zile de mare sărbătoare. Strugurii de aur sunt pierduți în istorie, astăzi doar emblema orașului aduce aminte de ei. Vinul alb de Mediaș a fost amintit și de Bram Stoker în cea mai celebră carte a lui, „Dracula”.
Un alt obiectiv turistic deosebit este Biserica evanghelică Sfânta Margareta cu turnul de 68,5 de metri ar fi fost construită în 1414 de bresla pietrarilor ca să fie mai aproape de cer. Drept pedeapsă pentru trufia lor, turnul este acum înclinat (deviația de la verticală este de 2.28 m), fiind unul din primele 10 turnuri înclinate din lume. Dacă vizităm Turnul Trompeților din Biserica Sf. Margareta, aflăm noi secrtete ale mirificului burg medieval. Coiful acoperişului a fost încadrat de alte patru turnuleţe mai mici, atestând dreptul oraşului de a pronunţa şi executa pedeapsa capitală. Adică în Mediaş, dacă erai găsit vinovat, puteai primi prin sentinţă judecătorească pedeapsa cu moartea. Din păcate, oraşul a folosit acest drept, între altele, cu ocazia arderii pe rug a unor „vrăjitoare” în secolul al XVII-lea, ultima atestare de acest fel fiind datată în 1752. Denumirea de Turnul Trompeţilor vine de la faptul că, în vremea veche, în turn era mereu de veghe un trâmbiţaş, care scruta permanent zările dând de veste când duşmanii se apropiau de porţile cetăţii. Se spune că alarmele false ale trâmbiţaşilor care erau de serviciu erau pedepsite cu aruncarea acestora de pe ziduri. Cele 4 turnulețe care arătau acest drept se regăsesc și la Poarta Ecaterina din Brașov.
Biserica deține un ansamblu valoros de picturi murale gotice. Una din cele mai valoroase piese din biserică este altarul gotic poliptic de la sfârşitul secolului al XV-lea, pictat sub influenţa şcolii vieneze de pictură și considerat cel mai frumos altar de acest gen din Transilvania.
Biserica fortificata Sfânta Margareta este renumită ca fiind locul în care principele transilvănean Ștefan Báthory a fost ales în funcția de rege al Poloniei.
În imediata vecinătate a bisericii Sf. Margareta, se află Turnul Mariei. Se spune că în el ar fi fost închis, pentru câteva ore, Vlad Țepeș, în urma unui conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin, în 1476, în timp ce era dus la închisoarea de la Vișegrad, lângă Budapesta. Latura estică a turnului este legată printr-o arcadă de clădirea bisericii. Se mai spune că Turnul Mariei a servit drept capelă în timpul epidemiilor de ciumă, dar și că ar fi fost cameră de tortură.
Un popas la prestigiosul Liceu Stephan Ludwig Roth, ne va dezvălui noi taine și legende ale orașului. Clădirea liceului a fost construită după planurile Templului lui Solomon și este un element cheie al arhitecturii din Mediaș. Aceasta respectă din multe puncte de vedere arhitectura templului, așa cum este descrisă în Vechiul Testament. Fațada clădirii prezintă simboluri ale orașului, cum ar fi „Gemenii”, simbol al luminii, „Compasul și Echerul”, specific francmasoneriei și nu în ultimul rând, „Strugurii de Aur”, un simbol al orașului care are în spate și o legendă interesantă. Scriitorul irlandez Bram Stoker menționează în arhicunoscutul său roman „Dracula” că, la nunta contelui valah, vinul a fost „cel auriu de Mediaș”. Mediașul și împrejurimile lui au fost și sunt și azi cunoscute datorită faimei vinurilor vechi de Târnave, zona fiind supranumită în vechime „Țara Vinului” sau „Weinland”, așa cum apare în harta umanistului Johannes Honterus (sec. XVI). Revenind la clădirea liceului, aceasta respectă din multe puncte de vedere arhitectura templului descrisă în Vechiul Testament, având și ea tot trei intrări, iar scările, decorațiunile și interioarele, sunt și ele asemănătoare. Mai mult, liceul dispune de o sală imensă la etaj, cu două coloane la capătul cărora, pe acoperiș, sunt amplasate două globuri, unul lunar și celălalt solar. În masonerie, Templul lui Solomon era luat ca reper pentru desfășurarea ritualurilor.
Alte obiective turistice interesante în Mediaș sunt:
Muzeul Gazelor, numit şi Muzeul Gazului, cu toate că denumirea oficială este Centrul de Documentare şi Informare pentru gaze naturale. Acest muzeu, situat în centrul orașului, a fost înfiinţat în anul 2009, cu ocazia împlinirii unui secol de la descoperirea gazelor naturale în România, în cadrul Societăţii Naţionale de Gaze Naturale, ROMGAZ SA Mediaş. Muzeul merită vizitat atât pentru curtea interioară care te întâmpină până la intrarea în clădirea istorică ce adăpostește centrul, cât și pentru faptul că este un muzeu unicat prin domeniul pe care îl tratează și a exponatelor prezente în el.
În sfârșit, un popas la Muzeul Hermann Oberth va întregi experiența acestui periplu cultural de excepție. Muzeul poartă numele savantului român cu origini săsești, Hermann Julius Oberth, născut în 1894 la Sibiu, în Austro-Ungaria, considerat unul dintre părinții astronauticii mondiale. Inspirat de romanele lui Jules Verne pe care le devora în copilărie, Herman Oberth a construit primul model de rachetă la vârsta de doar 14 ani. În 1922, lucrarea sa de doctorat despre știința rachetelor a fost respinsă de Universitatea din München, fiind considerată utopică dar, un an mai târziu, lucrarea a fost acceptată de Universitatea din Cluj și publicată, din fonduri private, cu titlul „Racheta în spațiul interplanetar”. În toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa rachetă cu combustibil lichid, numită Kegeldüse. Ulterior, s-au folosit 95 dintre invențiile și recomandările lui Hermann Oberth la construirea primei rachete de mari dimensiuni din lume de către Wernher von Braun, numită A4, dar cunoscută astăzi mai degrabă sub numele V2. În această perioadă Herman Oberth a locuit în Mediaș în casa care astăzi găzduiește muzeul ce îi poartă numele. După 1938 Herman Oberth a trăit în Austria și Germania, apoi în SUA. 1953, cu mult înainte de primul zbor al omului în cosmos, a publicat cartea „Omul în spațiu” în care descria ideile sale legate de un reflector spațial, o stație spațială, o navă spațială electrică și costume de cosmonaut. În 1958, savantul și-a publicat ideile legate de posibilitățile tehnologice ale unui vehicul lunar, o catapultă lunară, un elicopter și un avion silențios și altele. În anul 1960, a lucrat la compania CONVAIR (cel mai important constructor de avioane american) în calitate de consultant tehnic în procesul de dezvoltare a rachetelor Atlas în Statele Unite.
În fine, Sinagoga ce aparținea pe vremuri comunității evreiești din oraș, pe frontispiciul căreia se pot vedea Steaua lui David și cele zece porunci scrise în ebraică.